Ajun de Anul Nou

        Astăzi - 31 decembrie 2009. Ultima zi a acestui an. De dimineaţă s-a anunţat a fi o zi deosebită. Părea a fi o zi de primăvară şi nu una de iarnă. Pentru un moment te gândeai că aşteptăm Paştele şi nicidecum Anul Nou.

     Calendarul l-am schimbat ca Vechiul An să rămână în urmă, şi să întâmpinăm Noul An cu voie bună; pregătirile sunt gata. Mai aştepţi acum ca urătorii să apară în prag şi să ne ureze numai de bine. După ce totul este gata ai timp şi pentru tine, să meditezi puţin la ce a fost, la ce este şi la ce va fi.

   În prag de Anul Nou te întrebi ce ai făcut în acest an: ai râs, ai plâns, ai iubit, ai urât, ai suferit, te-ai certat şi ai făcut pace, ai sărutat, ai sperat şi ai visat, ai zâmbit, te-ai exprimat, ai ajutat un bătrân, ai acceptat un compliment, ai reluat un proiect abandonat... Te gândeşti la realizările pe care le-ai avut şi totodată la eşecuri sperând şi   propunându-ţi ca în noul an să duci la bun sfârşit tot ce ţi-a rămas neîndeplinit, şi nu în ultimul rând să reuşeşti să faci şi ceea ce-ţi doreşti pentru Noul An.

      Îţi aminteşti cu plăcere, dar şi cu melancolie de clipele frumoase petrecute alături de cei dragi, dar sigur îţi vin în minte şi clipele dureroase, necazurile şi te gândeşti de unde ai avut atâta putere să treci cu bine peste toate. Speranţa te însoţeşte mereu şi te face să fii încrezător că Anul care va veni va fi mai bun, mai prosper şi va aduce cu sine mai multă linişte şi pace sufletească, sănătate şi multe bucurii.

     Să dea Dumnezeu să aveţi parte de un 2010 de nota 10!

Câteva colinde, cântece frumoase de Crăciun

 Mel and Kim- Rockin' around the Christmas tree

Bing Crosby - White Christmas

 

Wham- Last Christmas

Bon Jovi- Please come home for Christmas

Glen Campbell- Blue Christmas

Dean Martin - Let it snow!

Ajun de Crăciun

       E Ajunul Crăciunului!

      Ziua a început bine. Au avut loc ultimele cumpărături, ultimele pregătiri dinaintea Sfântului Crăciun. O zi plină de emoţie şi nerăbdare.

Oamenii trec grăbiţi pe stradă. Unii se opresc şi-şi fac urări de Crăciun, alţii merg neopriţi. Nimeni nu are timp. Vor să termine cât mai repede toate treburile până vin colindătorii. Când colindele încep a răsuna, totul ar trebui să fie gata, dar mamele mereu mai găsesc câte ceva de retuşat.

Luminiţe sunt la toate geamurile, brazii sunt împodobiţi, copiii îl aşteaptă pe Moş Crăciun. Totul este învăluit în  atmosferă de sărbătoare.

Frumuseţea Sărbătorilor de Iarnă să vă găsească în case alături de cei dragi şi să vă aducă multă sănătate, fericire şi împlinirea tuturor dorinţelor.

            Sărbători Fericite!

...visezi?....

"...un vis este tot ce poate fi mai trainic pe lume." - BENOIST-MECHIN CASOVEANU , Alexandru cel Mare sau Visul depăsit.

 

Totul se poate implini, doreste-ți, visează, imaginează-ți, va fi frumos! Crede si nu te opri!

Toți oamenii care au infăptuit lucruri mari au fost niste visători.- Orison Swett Marden

Toate visele noastre pot deveni realitate dacă incerci sa le indeplinesti cu pasiune. - Gary Thomas Vojtesak

Nu lăsa pe nimeni să-ți fure visele! - Dexter Yager

Trăieste-ți visele in fiecare zi! - Matthew Stasior

Tot ceea ce realizezi este mai intâi un vis. - Carl Sandburg

Fii realist, dar nu uita să visezi. Tu poți face ca visul tău să devină realitate. Singurul lucru pe care nimeni nu ți-l poate fura este VISUL.

Moş Nicolae - cel ce aduce bucurie copiiilor

        6 Decembrie. Astăzi toţi credincioşii îl sărbătoresc pe Sfântul Nicolae. Când eram copii de fiecare dată ni se spunea povestea lui Moş Nicolae.

      

         De mic copil, Nicolae era foarte credincios, blând şi ascultător faţă de părinţii săi. Lui îi plăcea să-şi ştie totdeauna trupul îngrijit şi sufletul curat şi cu multă dragoste îi ajuta pe cei săraci, făcându-le daruri folositoare. Pentru toate faptele lui bune, când Nicolae a ajuns mare, Dumnezeu l-a făcut episcop şi sfânt. Rugăciunile Sfântului Nicolae au fost totdeauna ascultate şi împlinite de Dumnezeu. Pentru aceste rugăciuni Dumnezeu a făcut şi face multe minuni.

         Iată cum a ajutat odată pe copiii unui om sărac din oraşul său. Era un om care avea trei fete. Pentru că nu avea cu ce trăi, omul se gândea că, dacă ar vinde fetele sale unor oameni păcătoşi, iubitori de plăceri, ar câştiga destui bani cu care să poată trăi din belşug. Dumnezeu i-a descoperit Sfântului Nicolae gândul omului sărac. Aflând ce gând păcătos avea acel om, Sfântul Nicolae s-a dus noaptea, pe ascuns, la casa săracului şi i-a aruncat pe fereastră o pungă cu bani de aur, apoi s-a întors la biserica sa, neştiut de nimeni.

         Aflând banii, tatăl a mulţumit lui Dumnezeu şi cu ei şi-a căsătorit prima fată cu un tânăr credincios. După un timp, Sfântul Nicolae a aruncat noaptea prin fereastra săracului o altă pungă cu bani de aur şi îndată s-a făcut nevăzut. Aşa a fost ajutată şi a doua fată să se căsătorească cu un tânăr credincios spre a duce o viaţă plăcută lui Dumnezeu.

         Când a aruncat Sfântul Nicolae pe fereastră şi a treia pungă cu bani de aur pentru cea de-a treia fiică, tatăl fetelor a fugit după el şi, ajungându-l, l-a cunoscut şi i-a mulţumit cu lacrimi pentru marea lui bunătate. Sfântul Nicolae l-a mângâiat şi l-a rugat pe acel om sărman să nu spună nimănui taina darurilor sale. Sfântul Nicolae iubeşte mult copiii cuminţi şi le trimite daruri frumoase.

    

         În fiecare an în seara de 5 spre 6 decembrie toţi copiii îşi pregătesc ghetuţele şi aşteaptă ca Moş Nicolae să le aducă mici cadouri şi bucurii.

        Moş Nicolae mereu lasă în urma sa mii de zâmbete şi bucurie pe chipurile copiiilor. Celor ce au fost neastâmpăraţi li se mai lasă ca semn de atenţionare şi o nuia.

       

          Ce frumos era atunci când copii fiind aşteptam cu nerăbdare venirea Moşului şi ne întrebam mereu dacă ne urmăreşte la fereastră. Mereu promiteam că vom fi mai cuminţi anul următor numai să vină şi să ne aducă dulciuri şi jucării. Primul lucru pe care îl făceam dimineaţa era acela de a ne uita în ghete să vedem ce ne-a adus Moşul. Miros de portocale şi ciocolată ne înconjurau pretutindeni şi eram foarte mulţumiţi de ceea ce primeam şi aşteptam ca Moş Crăciun să ne aducă el mai multe daruri.

          Unii nu mai cred în existenţa lui Moş Nicolae ca odinioară sau refuză să mai păstreze în sine acea parte din copilul care se bucură de toate. Dacă tu crezi, spiritul Moşului va dăinui mereu şi el te va vizita în fiecare an. La mine Moşul a venit şi anul acesta.

      La tine a venit Moşu?

1 Decembrie - ziua bucuriei ?

            În zi de 1 Decembrie, acum 91 de ani, strămoşii noştri şi-au împlinit un vis foarte vechi: s-au unit într-un singur stat. Până atunci toţi vorbeau nostalgic de unirea realizată de Mihai Viteazul în 1600. Bucuria de atunci, spulberată mult prea devreme pentru a putea fi simţită deplin de toţi, a revenit după sute de ani, timp de suferinţă şi luptă.

           "Unirea cea mică" din 1859 a fost primul şi cel mai important pas făcut spre marele ţel ce trebuia atins. Astfel, hora de la Milcov a putut fi "împlinită" de hora de la Alba-Iulia, jucată cu mic cu mare de toţi cei ce purtau un singur nume: ROMÂN.

            În fiecare an, cu gândul la marea bucurie a strămoşilor noştri, încercăm să sărbătorim şi noi ziua de 1 Decembrie mai bine sau mai rău.
           La mulţi ani, Români! La mulţi ani, ROMÂNIA! Să ne dea Dumnezeu şi vremuri mai bune!

Balonul Ioanei

              Starea noastră de spirit nu este întotdeauna foarte bună. Uneori suntem trişti, alteori suntem veseli trecând uşor de la o stare la alta, fără să înţelegem de multe ori ce se petrece cu noi înşine. 

                La ora de franceză am ascultat o poveste. Poate am trecut de mult de vârsta poveştilor, dar mereu sunt încântătoare dacă încă mai păstrezi în tine o parte din copilul de altă dată. Povestea spunea cam aşa:

           Ca în fiecare dimineaţă Ioana soseşte la grădiniţă, dar în această zi ea poartă cu sine o mare tristeţe, supărare. O supărare mai grea decât un ghiozdan de şcolar mare pus pe umerii unui copil mic, o supărare care apasa inima bietei fetiţe. Când este timpul de joacă, copila refuză orice chemare. Pleaca capul în pământ şi îşi priveşte picioarele. Prietenii o îndeamnă la joacă, dar fetiţa se retrage în colţul ei. 

          Nici la ora de poveşti nu este dispusă să fie atentă. Educatoarea observă că în acea dimineaţă fetiţa avea nevoie de a fi mângâiată, alintată de cei din jurul ei.

În pauze nu râde, nu aleargă, nu se joacă cu nimeni. Cea mai bună prietenă încearcă să o consoleze ,dar nu reuşeşte.

          Când soseşte ora de somn, Ioana nu mai poate păstra în inimă necazul cel atât de greu. Ea pune capul pe poala educatoarei şi începe să plângă. Doamna înţelege şi o pune să-i povestească ce i s-a întâmplat. Ioana povesteşte, dar încet ca un mare secret. Educatoarea nu spune nimic, ascultă şi surâde din când în când. Când Ioana a terminat de povestit, doamna se îndreaptă către biroul său şi scoate din sertar un balon. Ea îl umflă şi-i zice fetiţei că toată supărarea, necazul ei se află acum în balon. Mai apoi deschide fereastra clasei şi întinde Ioanei balonul, întrebând-o dacă vrea ea să-i dea drumul balonului să zboare. Fetiţa ia balonul şi îl lasă să zboare pe fereastră, privindu-l cum se îndepărtează treptat ajungând atât de departe încât seamănă cu un nor.

           Dintr-o dată Ioana se simte liberă, simţindu-se mai bine ca niciodată. Supărarea ei a zburat.

           Astfel, în următoarele recreaţii fetiţa se poate juca în voie cu Teo, prietena ce a încercat să o aline. Amândouă erau mulţumite că Ioana nu mai era tristă.

           Ce frumos ar fi ca atunci când avem un necaz să putem proceda precum această fetiţă. Să lăsăm necazul/supărarea să zboare închis/ă într-un balon şi să ne simţim eliberaţi de tot. Să fim mereu veseli şi nimic să nu ne umbrească fericirea.

We are the people

                      O melodie care îmi place astăzi.

              Empire of the Sun - We Are The People

Şi e toamnă...

      Şi e toamnă... Timpul trece şi încet, încet odată cu lucrurile şi oameniii din jurul nostru ne schimbăm şi noi. Schimbările toamnei le observăm încetul cu încetul în natură: serile, cerul, copacii. Schimbările din noi le observăm în oglindă, dar mai ales în ochi şi în suflet.

 

  

  

  

  

  

  

  

  

  

  

  

  

 

 

High Hopes

          La servici muzica se aude mereu, încât nu sunt tot timpul preocupată să urmăresc cum se  numeşte melodia şi artistul / trupa care o cântă.

         Totuşi acum câteva seri, în timp ce îmi vedeam de treburile mele pe terasă, am auzit o melodie care mi-a plăcut mult. Era High Hopes de la Pink Floyd, o melodie ce a apărut când aveam eu 4 ani (1994) pe albumul "The Division Bell", fiind scrisă de David Gilmour şi Polly Samson. E un cântec autobiografic întrucât  aminteşte de viaţa şi copilăria lui Gilmour.

        Consider că tot melodiile vechi sunt cele mai frumoase, pline de înţeles şi nu merită uitate.

         Ascultând melodia ajungi departe cu gândul, în vremurile de altădată, într-o altă lume unde totul era altfel decât acum, când erai tânăr sau mic copil şi realizezi ce ai avut şi ce-ai pierdut sau ce ai fi putut avea şi ce ai fi putut pierde.

               Mari speranţe au fost, sunt şi vor fi mereu în fiecare din noi.

 

Norocul...

"Norocul nu umblă târâş, ci zboară pe aripi iuţi şi-ţi iese, când îi vine rândul, fără de veste-n cale: degeaba îl cauţi, când nu-l găseşti, degeaba fugi, când el aleargă după tine; norocul tău e numai al tău şi chiar dacă nu l-ai cunoaşte tu pe el, te cunoaşte el pe tine şi nu te părăseşte.

Te miră însă, de unde iese, şi de aceea stai mereu gata ca să-l apuci precum rândunica prinde musca din zbor." Ioan Slavici - Mara

 

Nu ştiu ce e norocul. Se zice ar fi un drac. Mulţi au parte de el, pe mulţi îi ajută.Unii cred în existenţa lui , iar alţii nu.