We are the people

                      O melodie care îmi place astăzi.

              Empire of the Sun - We Are The People

Şi e toamnă...

      Şi e toamnă... Timpul trece şi încet, încet odată cu lucrurile şi oameniii din jurul nostru ne schimbăm şi noi. Schimbările toamnei le observăm încetul cu încetul în natură: serile, cerul, copacii. Schimbările din noi le observăm în oglindă, dar mai ales în ochi şi în suflet.

 

  

  

  

  

  

  

  

  

  

  

  

  

 

 

High Hopes

          La servici muzica se aude mereu, încât nu sunt tot timpul preocupată să urmăresc cum se  numeşte melodia şi artistul / trupa care o cântă.

         Totuşi acum câteva seri, în timp ce îmi vedeam de treburile mele pe terasă, am auzit o melodie care mi-a plăcut mult. Era High Hopes de la Pink Floyd, o melodie ce a apărut când aveam eu 4 ani (1994) pe albumul "The Division Bell", fiind scrisă de David Gilmour şi Polly Samson. E un cântec autobiografic întrucât  aminteşte de viaţa şi copilăria lui Gilmour.

        Consider că tot melodiile vechi sunt cele mai frumoase, pline de înţeles şi nu merită uitate.

         Ascultând melodia ajungi departe cu gândul, în vremurile de altădată, într-o altă lume unde totul era altfel decât acum, când erai tânăr sau mic copil şi realizezi ce ai avut şi ce-ai pierdut sau ce ai fi putut avea şi ce ai fi putut pierde.

               Mari speranţe au fost, sunt şi vor fi mereu în fiecare din noi.

 

Norocul...

"Norocul nu umblă târâş, ci zboară pe aripi iuţi şi-ţi iese, când îi vine rândul, fără de veste-n cale: degeaba îl cauţi, când nu-l găseşti, degeaba fugi, când el aleargă după tine; norocul tău e numai al tău şi chiar dacă nu l-ai cunoaşte tu pe el, te cunoaşte el pe tine şi nu te părăseşte.

Te miră însă, de unde iese, şi de aceea stai mereu gata ca să-l apuci precum rândunica prinde musca din zbor." Ioan Slavici - Mara

 

Nu ştiu ce e norocul. Se zice ar fi un drac. Mulţi au parte de el, pe mulţi îi ajută.Unii cred în existenţa lui , iar alţii nu.